Riga Crypto

Imi scutur anii de pe umeri
Si palaria-mi de pacate,
Ce pete albe inca poarta
Urmele-mi de libertate.
Ma simt prins in vraja ta,
Ce multora ai daruit.
Si ma supun vointei tale
Doar ca sa ma stiu iubit.
Ma –nconjor in somn si pace.
Plutesc pe pulpa de petale.
Si-mi beau potirul de martir,
In falsu-mi sentiment de jale.
Dar tu, misela,
Din coltul tau, astepti schimbare,
Privind mut cum totul trece.
Iar eu ma schimb din a mea Roza.
In Riga Crypto…
Mort si rece…

Inutil

Privesc lumea cum priveste
Si gandesc tot ce gandeste;
Si ma vad
Cum vad si ei.
Un nimic.
Ma inchid in inchisoare.
Imi pun capul in stropitoare;
Si va dau
Ce-mi dati si voi.
Cate-un pic.

Caci tot ce-ati fost
Si-mi sunteti mie,
Veti fi vax!

Minti far`de-ntrerupator...

Joaca de-a v-ati ascunselea
Ne inchidem in cutii de beton
Cand lumea intreaga ne e deschisa.
Si profesori si elevi
Ne jucam de-a v-ati ascunselea.
Cand primii incearca sa ilumineze
Minti far’ de intrerupator,
Iar ultimii se ascund prea bine
In spatele lumii…Un decor.
Un film. O scena. Un actor.
Si prea multe replici de rostit
In pelicula de om matur.
Nu e greu.
Si totul are rost
Atata timp cat ne-amintim
Ca fiecare om matur
Este dator
Sa fie ingerul pazitor
Al copilului
Ce a fost.

Join me

Oare

Oare de ce strangem din dinti,
Cand gura ne-ar fi de folos deschisa?

Oare de ce inchidem suflete si minti
In care flacara inca-e aprinsa?
Oare de ce tot ce visam
Ramane doar in vise?
Oare de ce ne deschidem
Doar in fata portilor inchise?

Oare de ce ne dorim ca maine,
Decat azi, sa fie bine,
Cand nici nu stim de oare
Maine va fi maine?
Oare de ce ne visam nemuritori,
Cand totul in jurul nostru moare?

Si oare de ce de fiecare data
Revenim la vechea intrebare:
De ce oare?

Idee

Totul se stinge-n gol.
Intelect ce n-a fost a fi.
Ideea o naste mort.
Frica, de a rani,
Se-nfuleca din suflet
Si-mpregneaza ideea,
De-a rupe-un sentiment,
Carui azi ii vine vremea.
Arat cu degetu multimea.
Ce demonic rade-n sine,
Privind cum moare ideea,
Ultima bariera de rusine
Nu ma-ntorc si nici respir.
Astept in umbra unui cui.
Si va refuz orice refugiu-n coltul
Cercului vostru de nebuni.

amintiri de ieri, refulari de azi si acceptarile zilei de maine

Nu te inteleg

Tu iubesti dara stiloul
Si nu omul ce-l conduce.
Tu saruti numai cuvinte,
Ce caligrafic te imbie.
Mangai foaia , si nu omul
Ce i-a pangarit culoarea.
Iar ce simti tu,
Nu-i iubire.
E un fel de-a intoarce foaia.