Ruga lui Irod

Pagan pamant al intinsului norod
Scuipa-ti sangele sfant din vorba lui Irod;
Ucide-ti vlastarele si parjoleste-ti marea,
Ineaca-ti fecioarele si stinge toata suflarea.
Inchide-te-n tine! Si fierbe tot in el!
Iesi si inghite tot neamul lui Israel!
Astampara-mi setea de moarte
Si numai viata-mi nu o curma,
Ca singur printre toate
Sa am propria-mi turma.
Sa simt si eu placerea
De a mi se-nchina rugator
Un neam de pagani,
Ce ma viseaza Mantuitor.
Cu sange sa scriem pact
Intre mine si a ta pustietate;
Caci de Iisus e miel
Eu sunt un tap.
Iar de El e viata,
Eu ma semnez moarte….

Cautam

Cautam….
Si totul e o continua cautare…
Cautam dorinta de a fi mare
Cand totul ni se pare mic.
Cautam sa atingem zare,
Sa ne semetim spre soare
Si sa strangem in pumn sare
Din incinsa mare.
Omniprezent nu cautam nimic!
Luna nu o cautam pe cer,
Ci reflexia-i din noroi
Si pe noi nu ne cautam
Prin mizerii si gunoi…
Eu te-am cautat pe tine
Printre flori si curcubee.
In zadar….nu te-am gasit!Apoi printre rasete si veselie
Si prin fiesce chindie..
Nu erai…
Dar prin lacrimi si maracini
Ti-am simtit un suspin
Si m-ai imbiat cu cuvinte ce pareau asa frumoase…
Fals si false..
Noi nu ne cautam pe noi…
Cautam doar coperti si nu foi….

Riga Crypto

Imi scutur anii de pe umeri
Si palaria-mi de pacate,
Ce pete albe inca poarta
Urmele-mi de libertate.
Ma simt prins in vraja ta,
Ce multora ai daruit.
Si ma supun vointei tale
Doar ca sa ma stiu iubit.
Ma –nconjor in somn si pace.
Plutesc pe pulpa de petale.
Si-mi beau potirul de martir,
In falsu-mi sentiment de jale.
Dar tu, misela,
Din coltul tau, astepti schimbare,
Privind mut cum totul trece.
Iar eu ma schimb din a mea Roza.
In Riga Crypto…
Mort si rece…

Inutil

Privesc lumea cum priveste
Si gandesc tot ce gandeste;
Si ma vad
Cum vad si ei.
Un nimic.
Ma inchid in inchisoare.
Imi pun capul in stropitoare;
Si va dau
Ce-mi dati si voi.
Cate-un pic.

Caci tot ce-ati fost
Si-mi sunteti mie,
Veti fi vax!

Minti far`de-ntrerupator...

Joaca de-a v-ati ascunselea
Ne inchidem in cutii de beton
Cand lumea intreaga ne e deschisa.
Si profesori si elevi
Ne jucam de-a v-ati ascunselea.
Cand primii incearca sa ilumineze
Minti far’ de intrerupator,
Iar ultimii se ascund prea bine
In spatele lumii…Un decor.
Un film. O scena. Un actor.
Si prea multe replici de rostit
In pelicula de om matur.
Nu e greu.
Si totul are rost
Atata timp cat ne-amintim
Ca fiecare om matur
Este dator
Sa fie ingerul pazitor
Al copilului
Ce a fost.

Join me

Oare

Oare de ce strangem din dinti,
Cand gura ne-ar fi de folos deschisa?

Oare de ce inchidem suflete si minti
In care flacara inca-e aprinsa?
Oare de ce tot ce visam
Ramane doar in vise?
Oare de ce ne deschidem
Doar in fata portilor inchise?

Oare de ce ne dorim ca maine,
Decat azi, sa fie bine,
Cand nici nu stim de oare
Maine va fi maine?
Oare de ce ne visam nemuritori,
Cand totul in jurul nostru moare?

Si oare de ce de fiecare data
Revenim la vechea intrebare:
De ce oare?

Idee

Totul se stinge-n gol.
Intelect ce n-a fost a fi.
Ideea o naste mort.
Frica, de a rani,
Se-nfuleca din suflet
Si-mpregneaza ideea,
De-a rupe-un sentiment,
Carui azi ii vine vremea.
Arat cu degetu multimea.
Ce demonic rade-n sine,
Privind cum moare ideea,
Ultima bariera de rusine
Nu ma-ntorc si nici respir.
Astept in umbra unui cui.
Si va refuz orice refugiu-n coltul
Cercului vostru de nebuni.

amintiri de ieri, refulari de azi si acceptarile zilei de maine

Nu te inteleg

Tu iubesti dara stiloul
Si nu omul ce-l conduce.
Tu saruti numai cuvinte,
Ce caligrafic te imbie.
Mangai foaia , si nu omul
Ce i-a pangarit culoarea.
Iar ce simti tu,
Nu-i iubire.
E un fel de-a intoarce foaia.